AMBASADORUL LECTURII RENATA VEREJANU:
DESPRE CARTE CA GIUVAER AL PREZENTULUI
(din volumul de interviuri)
Reporter: Suntem în plină desfășurare a campaniei de lectură „Fii deștept, ia un card inteligent”, campanie inițiată de Biblioteca Municipală „B.P. Hașdeu”. Aici, alături de mine, se află un utilizator experimentat, fidel, care vine la bibliotecă de mulți ani, tocmai din 1988. Este vorba de poeta Renata Verejanu, care este cea mai indicată persoană care ne va vorbi despre Măria Sa, Cartea; vă rog.
Renata Verejanu: Dragi utilizatori, nu doar din cartierul Ciocana, ci din întregul oraș, din întreaga noastră capitală, Vă invit să susținem această campanie frumoasă, și cei care mergeau la bibliotecă și până la această campanie, să meargă mai des, iar cei care nu au fost niciodată, să încerce această faptă eroică pentru dânșii, și să vină în această împărăție frumoasă a cărții, să-și caute o carte care, cine știe, poate să le schimbe viața, destinul. Tânăra noastră poetă, Steliana Gramma, spunea că, cartea este marea ei iubire. Toți scriitorii, cred că nu poate să înceapă să scrie dacă nu are acasă o bibliotecă bogată. Noi, scriitorii, avem fiecare biblioteca pe care și-a dorito, cu toate acestea, am preferat să merg la bibliotecile noastre publice. Pe doamna Kulikovski îi ziceam, cândva, așa frumos, din suflet, ministrul bibliotecilor. Această rețea enormă, frumoasă, de biblioteci, din capitală, este ceva deosebit. Aici se desfășoară o sumedenie de evenimente; eu, ce să zic, s-a spus că din 1988 vin la această bibliotecă. Anume în 1988, pe valul acela al renașterii, oamenii de cultură de aici, de pe Ciocana, au fost primii pe linia procesului de democratizare și aici, în 1988, s-a fondat cenaclul Grai matern. Este o filă de istorie care nu se uită, am editat și o carte, Cenaclul „Grai Matern”, acum cenaclul Grai matern se ramifică, și am așa zisele lecții Ars poetica, în diferite școli, totul, după cum vedeți, este pornit de la biblioteca Transilvania, frumoasa filială a Bibliotecii Hașdeu.
Reporter: Se spune că viața unui om încape toată întro carte; spuneți-mi vă rog, în câte cărți poate încăpea viața Renatei Verejanu?
Renata Verejanu: Spuneam, că atunci când am început să scriu, am avut marele noroc să fac următoarea facultate deci la Moscova, și să merg de fiecare dată, era acolo o bibliotecă, un magazin mai bine zis, Drujba, și mi-am umplut casa cu cărți. Iată în acea împărăție a cărților, de jur împrejur, mă uitam și mă bucuram de cărțile pe care le aveam. Mi-aduc aminte atunci când născusem feciorul, așa ca din senin venise la mine Grigore Vieru, Mihai Cimpoi și Leonida Lari, și Leonida prima s-a repezit, așa, către pereții de carte și vai, vai, domnule Cimpoi, uite o carte despre Eminescu care nu o are nimeni din colegii noștri. Deci, atât de importantă era pentru mine carte, cred că mi-a costat o avere această bogăție frumoasă, cartea, dar, încetul cu încetul, cu toate problemele pe care le-am avut, cu acel sistem totalitar, am început să-mi editez cărțile, și am ales un perete, ca cărțile mele să stea pe acel perete. Clasicii literaturii universale nu s-au supărat, stau pe ceilalți pereți, dar cartea a devenit destinul meu și, până în prezent am editat peste 60 de titluri de carte. Poezie, romane, eseuri, publicistică, portrete, interviuri, în română și engleză, pledoarii, deci cărți pentru adulți și cărți pentru copii, și această avere frumoasă a unui om, cartea, este pentru mine lucrul cel mai important, poate bogăția cea mai importantă. Cu toate acestea, deși am o bibliotecă bună, bogată, frumoasă, și filozofi, și artiști plastici mondiali, o bibliotecă foarte frumoasă, din care acuma citește și fiul, cu toate acestea am venit și continui să vin la biblioteca publică, anume la biblioteca Transilvania, care este în cartierul în care locuiesc și eu, vreau să zic că cartierul Ciocana în general este un cartier al oamenilor de cultură, căci atunci când se împărțeau apartamentele, nu știu de ce toți scriitorii, oamenii de cultură, au fost repartizați așa, încoace, pe Ciocana, un cartier mai la margine, deși acum acest cartier este cartierul cel mai frumos. Și biblioteca Transilvania aici, în centrul acestui cartier, este un focar de cultură, este un edificiu sfânt și drag multor oameni de creație care își petrec aici și lansări de carte, și zile de naștere, și multe, multe, multe alte evenimente. Noi am avut aici Gala premiilor Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație, venise academicianul Mihai Cimpoi, academicianul Eugen Doga, o sumedenie de scriitori, compozitori, interpreți de la noi din țară, din România, din alte țări, a fost un jurnalist și scriitor de la Viena, și cu o mare plăcere mă uit la pozele acelea, acolo, mai departe, un perete întreg de carte în spatele nostru. Să faci un eveniment pe fundalul atâtor cărți este ceva foarte plăcut.
Reporter: Vă cunoaște o lume întreagă ca o fire foarte energică, aș spune ca un argint viu, și se pune întrebarea, de unde atâta putere, de unde atâtea forțe în dumneavoastră?
Renata Verejanu: Eu cred că de la acelea șapte dealuri de acasă, de la părinți, de la bunătatea mamei care alerga cu plăcintele în poală dacă vedea un om pe stradă, pe drum, chiar dacă nu-l cunoștea, până nu-l ajungea și nu-i dădea și lui o plăcintă, nu se lăsa. Dar și de la carte – am citit foarte și foarte mult. Mai recent am citit un studiu al feciorului, „Metafora – comunicarea dintre conștient și inconștient”, și am mai citit o lucrarea foarte interesantă, nu-mi amintesc acuma autorul, dar țin minte un savant-medic, care a zis că omul care vorbește, gândește metaforic, bolește mai rar. Deci este ceva deosebit, un gând foarte important, omul care citește cartea, citește cărți, indiferent în ce domeniu îi place lui, eu știu, poezie, romane, în alt domeniu, filozofie, nu importă, nu numai că se cultivă, dar oferă ceva organismului, nu doar inteligență, ci un scut care-l apără de tot răul, el nici nu are când să se gândească la ceva rău, este ceva deosebit. Iată de unde vine în mine această energie, eu știu, din dragostea mea față de carte, dragostea mea de cuvânt, din dragostea mea de metaforă, deci foarte frumos a găsit Daniel la Blaga că metafora este comunicarea dintre conștient și inconștient, dar inconștientul acela ce este la om, poate că este marea memorie de milenii a tuturor generațiilor noastre de oameni culți, de domnitori, deci de profunzimea aceasta pe care o are însăși istoria, poate de acolo ține contact inconștientul nostru, și iată când conștientul dialoghează, comunică cu inconștientul, în om se nasc metaforele care îmi dau energie, îmi dau bunătate, îmi dau omenie, și alte lucruri frumoase care mă țin pe acest pământ, și cu care încerc să mă împart cu alți oameni, prin cărțile mele, prin toate evenimentele pe care le produc.
Reporter: Atâtea lucruri frumoase faceți, printre care și o sumedenie de proiecte, cum ar fi: proiecte literare, editoriale și mass media, culturale, educaționale, sociale, dar nu mai zic și de festivalurile internaționale, al cărei protagonistă sunteți, aș zice la Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, ne duceți faima peste hotare, departe, mai ales cu Festivalul Internațional pentru Copii „Micul Prinț”, despre care vă rog să ne spuneți câte ceva.
Continuă lectura →