Fiecare cu marşul său deja câteva decenii

Marele marş

Cruzimea-i ca şi un fier de călcat:
Netezeşte toate părerile, trece tăcut peste ele.
Într-o brazdă proaspătă, de rouă salvat,
Adevărul nu se dă hăcuit în surcele.

Ci Marele marş – peste spinările tinere
Ca peste un şes asfaltat –
Nu-i poate opri nici Sfânta Vinere,
Nici glasul fanfarei alarmat.

Pe crucea mea, că îndată m-aş decide
Să fiu mătură, curăţind pe aproape –
Pe o biată mătură nici n-o poţi ucide,
Doar sub alt gunoi să mă îngroape.

Cruzimea-i ca şi un buldozer modern
Îţi lăţeşte ţeasta, şi gata…
E viu, însă, în cadavru, omul intern –
Poate-i un strănepot, ci poate fi şi tata.

1982